Despre nebunia facerii cartilor

Carti mici, carti mari, carti cu subiecte incomode, carti de învatatura, carti memorabile, carti de succes si carti trecute cu vederea. A te ocupa de carti în starea de criza a lumii de azi pare o nebunie. A te ocupa de carti vreme de 15 ani înseamna o forma de încapatânare în nebunie. A arunca în lume carti cu subiect crestin trage usor a inconstienta si sinucidere financiara.

Cartile fac tot ce este azi mai putin recomandabil: blânde si tacute cum sunt ele, te scot din ritm, te încetinesc, si mai rau, te invita la lenevie si contemplatie. Te scot dintr-un spatiu de confort mental si te invita sa gândesti. Te provoaca la o schimbare.

Ca si crestini, ni se recomanda sa fim mereu într-o stare de alerta interioara, de trezvie. Suntem invitati sa celebram zilnic anvergura unei chemari raspicate la schimbare. Dar o schimbare launtrica, tainica, imposibil de cuantificat cu ochiul liber. În centrul acestei schimbari-metanoia sta un om pe nume Isus Hristos si sta nu oricum, ci întrupat în istorie, rastignit si înviat. Daca Întruparea e o frumoasa poveste de Craciun, Crucea este un scandal, iar Învierea ceva atât de absurd, încât le întrece pe toate. Pendulam mereu între aceste evenimente contradictorii si incomode.

A fi crestin azi înseamna a trai în miezul unui sens. Deopotriva un sens al istoriei si unul personal. Un sens al originii, al vietii prezente si un sens al finalului. Un sens vectorial al unei lumi ce, într-o buna zi, se va recapitula în Hristos. Cartile noastre, într-o forma sau alta, vorbesc doar despre aceste lucruri. Cititorii nostri le comenteaza, se lasa schimbati de mesajul lor si, pe alocuri, le gasesc un sens. Ei sunt destinatarii directi ai nebuniei facerii cartilor. De dragul lor, mergem voiosi mai departe. Si tot de dragul lor am mâncat si tortul aniversar.