Scrieti propriul comentariu la una din cartile noastre si
primiti CADOU o carte la alegere.
Aveti cumva în minte o carte, un subiect
sau un autor care credeti ca ar merita atentie în vederea publicarii?
Va rugam sa ne scrieti, vom studia cu atentie
sugestiile dumneavoastra.
In
pregatire
Doubt in Perspective, Alister McGrath
The Teenage Q & A Book, Josh McDowell si Bill Jones
"Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte şi lucrurile slabe, ca să le facă de ruşine pe cele tari."
(1 Corinteni 1:27)
Avea să fie din nou mamă. Pentru a treia oară. Nerăbdarea şi încântarea întregii familii creştea cu fiecare zi care trecea. Un control de rutină a schimbat însă totul. Radical. Ireversibil.
Sarah a aflat cu oroare că fetiţa mult aşteptată nu avea să supravieţuiască naşterii. Avea o malformaţie rară şi foarte gravă. O viaţă fericită s-a transformat peste noapte în cel mai întunecat coşmar. Părinţii s-au trezit brusc în faţa unei dileme teribile.
Vor ceda oare presiunilor unei lumi obsedate de perfecţiune, temătoare de slăbiciune, scandalizate de diformitate şi îngrozite în faţa morţii?
Sau îşi vor asculta inimile şi vor alege să-l primească pe acest copil în mijlocul familiei lor? Şi dacă totuşi o vor face, oare cu ce preţ vor ieşi la liman?
O poveste reală, şocantă, o scriitură de un stil desăvârşit, care impresionează prin simplitate şi realism. O mostră de credinţă trăită la cote extreme.
15/21 cm, 160 pag.
O carte emotionanta pana la lacrimi. Pusa in fata sfasietoarei alegeri de a-si duce sarcina pana la capat sau de a-si avorta fetita handicapata care nu va supravietui nasterii, Sarah descopera ca principiile crestine corecte pe care le adoptase nu ii sunt de folos si ca ajutorul vine de la Domnul. Sarah si Paul afla ca viata nu le ofera mereu ceea ce spera si ca, desi nu pot face nimic in aceasta privinta, pot alege raspunsul pe care doresc sa-l dea. Alegand sa o primesca pe Cerian cu o dragoste deplina in familia lor, trec prin suferinta de nespus a pierderii unui copil mult iubit. Pentru Sarah, Cerian este lucrul slab de care se foloseste Dumnezeu pentru a o face sa regaseasca ceva profund si pretios, compasiunea si sufletele celorlalti oameni. Ea are revelatia faptului ca Cerian are trupul care se potriveste intru totul scopului pentru care a creat-o Dumnezeu si ca nicio fiinta umana nu poate fi inlocuita.
Silvian Guranda
3. O dimineata în cer
As vrea sa pot spune „a fost odata”... ca lucrurile dintâi au trecut... Dar n-au!...
Mi-e greu sa scriu... sa o descriu... Celui ce o va fi citit, nu are rost, caci are deja totul în rândurile ei. Celui ce nu, ma tem ca îi pot oferi prea putin din ce mi-a adus cartea aceasta, încercând sa o descriu în doar câteva cuvinte...
O carte cutremuratoare, densa pâna la refuz de marturisiri socante despre tenebrele nebanuite ale abisului rastignirii, dar si de marturisiri exuberante despre sublimul învierii. Ale cui? Ale unei mame care a decis ca, din respect fata caile neîntelese ale Creatorului si din iubire pentru viata zamislita în propriul ei pântec, sa poarte cu demnitate, în propria-i fiinta, pâna la capat, un copil grav malformat, fara sanse de a veni sa locuiasca pe pamântul celor vii...
As vrea sa pot spune „a fost odata”... ca lucrurile dintâi au trecut...
Dar suferinta e aici. E a noastra, a tuturor. Ne asteapta. E doar o chestiune de timp. Mireasa, crucea ni se îmbie, hâda, sub un cer albastru infinit. Paradox ce ne sfâsie fiinta.
„Desi putem încerca sa ne mobilizam energia pentru a controla situatia, adeseori nu putem face aproape nimic pentru a împiedica dificultatile sa vina peste noi. Ceea ce ne ramâne, însa, este capacitatea de a alege raspunsul pe care dorim sa îl dam. Putem decide sa ne îndreptam înspre Dumnezeu si sa-L iubim în ciuda necazurilor si a nedreptatilor, chiar si în împrejurarile cele mai grele. Aceasta este libertatea pe care ne-a câstigat-o Isus, acceptând sa strabata tot drumul durerii, pâna la moarte, fara a-si întoarce inima de la Tatal. În lipsa sacrificiului Sau am fi supusi efectului distructiv si dezumanizant al suferintei. Fara El nu ne-ar mai ramâne decât libertatea iluzorie a proprie forte pentru a ne proteja si autonomia noastra fragila pentru a ne izola de ceilalti. (p. 153)
As vrea sa pot spune „a fost odata”... ca lucrurile dintâi au trecut...
„Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune, ca sa faca de rusine pe cele întelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sa faca de rusine pe cele tari... pentru ca nimeni sa nu se laude înaintea lui Dumnezeu.”
Ancorati în paginile unei Carti, vine totusi ziua când fiecare dintre noi va sa caute raspuns la întrebarea aceea cumplita, care rastoarna sistemele noastre teologice:
„Exista loc în întelegerea pe care o avem despre Dumnezeu pentru absenta Lui.”? (p. 81)
La ce bun un Dumnezeu care tace si nu te ajuta în suferinta?
Parinti ca Sarah si Paul, loviti de o soarta atât de cruda, dar neclintiti în obstinatia cu care s-au agatat de Dumnezeul tacerii în ziua necazului lor, ne fascineaza si ne tulbura… Sa fi fost acela har? Sau libera alegere? Cum de-au putut?
Am fost uimita sa constat ca în chiar inima suferintei îsi gasea loc paradoxul bucuriei si al recunostintei profunde.” (p.130)
Si pentru ca soarta lor a ramas aceeasi, înseamna ca ceva se va fi schimbat în ei! În modul lor de a vedea suferinta, lumea întreaga, aceste „lucruri dintâi” care într-o buna zi se vor face sul si vor trece, pentru a lasa loc unei lumi mai bune. Dar pâna atunci… numai speranta e a noastra: „În curând Cerian (în galeza înseamna „cea iubita”) va fi eliberata ca o ciocârlie din închisoarea trupului si, într-o zi, Dumnezeu îi va darui un trup fara nici o imperfectiune, cu care va trai într-o libertate neîngradita. Moartea nu era sfârsitul, ci începutul lui Cerian, tot asa cum se va întâmpla cu mine cândva.” (p. 110)
Si mai ales dragostea!
„Tu Cerian, nu ai realizat nimic care sa merite elogii... Dimpotriva, ti-ai trait viata într-un loc ascuns.
Totusi nici daca ai fi trait timp îndelungat si ai fi avut o viata plina de realizari, nu as fi putut simti mai multa recunostinta fata de Dumnezeu pentru ca mi te-a daruit, iar viata ta nu ar fi putut capata pentru mine mai multa valoare si semnificatie. Îti multumesc ca m-ai condus spre o întâlnire tainica si intima cu Dumnezeu – pentru ca m-ai ajutat sa întrezaresc natura iubirii Sale.
Nu a trebuit sa faci nimic pentru a-mi merita iubirea. Nu ti-am cerut nimic pentru a te iubi, nici macar normalitatea fizica. Te-am iubit pur si simplu pentru ca erai a mea.
…Îti multumesc ca m-ai ajutat sa aud ecoul iubirii vesnice pe care ne-o poarta Dumnezeu. Îti multumesc ca mi-ai daruit un mesaj si un cântec. Tu mi le-ai soptit în taina, eu însa le proclam cu voce tare, în auzul unei lumi robite activitatii, obsedata de forta, tematoare de slabiciune, scandalizata de diformitate si intimidata de moarte.
Ai fost pretioasa Cerian, pentru ca ai fost creata si mi-ai fost oferita în dar. A fost un privilegiu sa te fi purtat în pântece si, în calitate de mama, îti aduc un omagiu tie si întregului curs al vietii tale.
…Daca Dumnezeu ar fi galez, ne-ar chema pe fiecare dintre noi „Cerian-iubitul meu”. Scopul vietii lui Cerian era sa dovedeasca aceasta iubire si cred ca misiunea ei a fost îndeplinita în chip desavârsit.” (p. 136-137)
Am vrea sa putem spune „a fost odata”... ca lucrurile dintâi au trecut...
Sa rasuflam, în sfârsit, usurati, alaturi de cei dragi, undeva „unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viata fara de sfârsit”.
Dar pâna atunci…
„El poate face ca din moarte sa se nasca viata si din disperare speranta” (p.159)
Cluj, 2-3 octombrie 2007
Alexandrina.
In urma unei recenzii trimise mi-ati oferit in dar cartea "O dimineata in cer" de Sarah Williams, carte pe care am citit-o cu sufletul la gura si lacrimi in ochi.
Autoarea, mama a doua fete si sotia lui Paul urma sa dea nastere unui al treilea copilas, dorindu-si din toata inima sarcina dar afla ca bebelusul pe care deja incepuse sa il iubeasca sufera de o malformatie in urma careia nu va putea supravietui. Desi medicii incearca sa o convinga sa nu duca pana la sfarsit sarcina, Sarah isi pune nadejdea in Dumnezeu, primeste spijinul fetelor ei si al sotului, al prietenilor si isi asuma responsabilitatea ducerii sarcinii pana la termen. Pe parcurs apar complicatii, odata cu alterarea starii de sanatate a uneia dintre fetitele ei dar rugaciunea si increderea in Dumnezeu ii dau forta sa dovedeasca multor femei ca este sub ocrotirea lui Isus care o mangaie si nu o paraseste.
Dupa un travaliu de douazeci si doua de ore, Sarah da nastere pruncului mort, dar in toata disperarea si tragedia autoarea nu uita nici o clipa cat de mult isi iubeste fetita careia ii pregatise un nume deosebit - Cerian, provenit din galeza si care inseamna "iubita". Surorile mai mari ale lui Cerian isi manifesta dragostea fata de fetita moarta intr-un mod induiosator, confectionandu-i daruri si iubind-o inainte de a o vedea, participand la ceremonia de inmormantare impreuna cu toti cunoscutii.
Cerian a fost pentru ei o comoara neasteptata desi la inceput venirea ei a parut sa insemne pierderea sperantei dar prin intermediul ei Dumnezeu i-a devenit mai apropiat autoarei.
Cei mai multi dintre noi ne dam seama ca viata nu ne ofera ceea ce speram sau credeam ca ni se cuvine iar uneori viata ne loveste nemijlocit. Putem decide sa ne indreptam spre Dumnezeu si sa-l iubim in ciuda necazurilor si a nedreptatilor, chiar si in imprejurarile cele mai grele. Aceasta este libertatea care ne-a castigat-o Isus, acceptand sa strabata tot drumul durerii, pana la moarte, fara a-si intoarce inima de la Tatal.
Eu nu sunt inca mama... dar ma intreb... oare ce as fi ales eu daca eram pusa in situatia Sahrei?
