Scrieti propriul comentariu la una din cartile noastre si
primiti CADOU o carte la alegere.
Aveti cumva în minte o carte, un subiect
sau un autor care credeti ca ar merita atentie în vederea publicarii?
Va rugam sa ne scrieti, vom studia cu atentie
sugestiile dumneavoastra.
In
pregatire
Doubt in Perspective, Alister McGrath
The Teenage Q & A Book, Josh McDowell si Bill Jones
Când corăbiile lui Magellan au trecut în apropierea Ţării de foc, aflată în extremitatea sudică a Argentinei, băştinaşii de pe ţărm, pentru că nu văzuseră în viaţa lor astfel de ambarcaţiuni, nu le-au luat în seamă, convinşi fiind că pe dinaintea ochilor le-au trecut nişte simple năluci. În imaginaţia lor nu era loc pentru ciudatele corăbii cu pânze ale temerarului navigator.
De atunci, lumea s-a schimbat cu o viteză ameţitoare. Corăbiile cu pânze au devenit piese de muzeu, iar somptuoasele vase de croazieră care se perindă în zona respectivă sunt un prilej nimerit pentru 'băştinaşii' pregătiţi să le vândă turiştilor Coca Cola şi suveniruri. Ştiinţa a evoluat şi ea spectaculos, iar semnele, zvonurile unei lumi spirituale par şi ele, într-o epocă a raţionalismului şi a reducţionismului, nişte biete năluci.
Lucru hotărât, suntem rodul întâmplător al unui Big-bang cosmic, am evoluat cu răbdare dintr-o supă primordială, iar biologicul e destinul nostru final. Creatorul a fost demult alungat din Edenul recreat după chipul şi asemănarea noastră. Cine mai are azi timp să desluşească şoaptele care ne cheamă spre o împărăţie fabuloasă dar vagă, ascunsă privirii, mai presus de lumea noastră palpabilă?
Philip Yancey propune în cartea sa, destinată îndeosebi locuitorilor zonelor de frontieră ale credinţei, un superb exerciţiu de imaginaţie. El se întreabă: Dacă totuşi Pământul nu e decât umbra Cerului? Dacă suntem, în fapt, muzica şi cuvintele unui Creator? Oare ce melodie s-ar cuveni să fredonăm, ce cuvinte ar trebui să rostim? Ce forme îmbracă zvonurile unei realităţi extra-terestre pentru omul contemporan?
Oare ce [Dumnezeu] ne lipseşte pe Pământ?
Daca va asteptati ca "Zvonurile" sa fie in genul "Tulburatoarelor descoperiri ale harului", veti fi dezamagiti. Daca acceptati insa provocarea de a va deschide catre "o alta lume", veti fi rasplatiti din plin. si veti afla ca ne lipseste onestitatea de a numi dependenta idol. Compasiunea si iertarea fata de cei 70% dintre crestinii evanghelici care au relatii sexuale premaritale. Acceptarea faptului ca o casatorie implica suferinta unei relatii care se dovedeste a nu fi pe masura asteptarilor, alaturi de un om care are nevoie de compasiune, toleranta, intelegere si o nesfarsita rezerva de iertare. Renuntarea la caricatura unui Dumnezeu tafnos, un batran aiurit care nascoceste o lista intamplatoare de reguli cu intentia vadita de a nu lasa pe nimeni sa se simta bine. Inlocuirea falsei vinovatii cu vinovatia autentica. Purificarea de toxinele zilei prin marturisirea catre Dumnezeu a autocompatimirii, dezvinovatirii, resentimentului, egoismului si fricii. Teama de pedeapsa mincinosului care este aceea de a nu mai fi in stare sa creada pe nimeni altcineva. Asumarea riscului de a ne face pe deplin cunoscuti pentru a fi pe deplin iubiti. Vieti extraordinare ca cea a lui Ernest Gordon, ofiterul britanic capturat pe mare de catre japonezi la varsta de 24 de ani. Constientizarea ca numai o putere demonica, supranaturala, putea sa stea in spatele asasinarii de catre membrii tribului Hutu a unui milion de Tutsi - vecini, frati din parohii, colegi de scoala, ca si a isteriei in masa care cuprinsese Germania lui Hitler si a genocidului savarsit de acesta impotriva evreilor. Uimirea ca un suflet de o minunata blandete si puritate s-a putut ascunde sub monstruozitatea invelisului Omului- Elefant. Si oameni ca Jimmy Carter, care sa-si recladesca destinul pierzandu-si viata pentru a si-o mantui, ca Adoniram Judson, care sa-si vada neclintiti de misiunea lor zeci de ani, chiar daca cei carora le slujesc nu manifesta vreun interes pentru mesajul crestin, si ca batrana negresa sud- africana care a cerut ca ucigasul fiului si sotului ei sa o viziteze de doua ori pe luna in ghetou si sa-si petreaca alaturi de ea o zi ca si cum i-ar fi fost mama.
Rodica Bogdan
Scrisa pentru cei care continua sa se întrebe daca „lumea vizibila din jurul nostru este ultima realitate”, respectiv locuitorii zonelor de frontiera ale credintei, cartea Zvonurile altei lumi de Philip Yancey, aparuta în 2006 la editura Aqua Forte din Cluj-Napoca, este, în mare parte, o tatonare între argumentele existentei celor doua lumi, cea vizibila si cea invizibila si denuntarea ignorantei umane în fata evidentelor, cât si un îndemn insistent, redundant, din partea autorului de a cauta raspunsurile, de a nu ramâne indiferenti la semnele pe care lumea de dincolo ni le face.
Începând prin a condamna reductionismul lumii noastre rationale, de vreme ce stiinta progreseaza în a lumina aspectele creatului, dar, în acelasi timp, pune în umbra lumea de dincolo, Philip Yancey îsi bombardeaza lectorul cu o sumedenie de ilustratii, preluate din cele mai diferite domenii ale existentei umane – lumea politica, sfera justitiei, mass-media, lumea misionara, matematica, fizica, biologie, istoria gândirii, poezie, muzica, dramaturgie, proza, pictura etc. – ilustratii care, fara exceptie, sunt probatorii: zvonurile altei lumi îsi fac auzit ecoul în lumea noastra. Daca nu ne sunt evidente, trebuie sa ne deschidem ochii întelegerii mai mari si atenti, sa nu ne oprim din cautare. În sfârsit, toate datele lumii vizibile lasa loc strafulgerarilor celei invizibile. Omul nu se poate multumi cu ceea ce ochiul (cu)prinde, dincolo de limitele lui se afla misterul care cere sa fie descifrat.
Este ceea ce reiese si din versurile lui W.H. Auden, excelent alese de Yancey drept motto al capitolului 2 al cartii (sublinierea ne apartine):
Stafia ce bântuie plaja, mortul zvârlit în gunoaie,
Smintitul pierdut în betii, femeia ce danseaza în ploaie,
Privirea-ncercanata, junghiul din tâmple si-atâta tristete
Ascund mereu o alta poveste, dincolo de ochi si fete. (p. 25)
Aceasta este teza principala a cartii. Lumea de dincolo nu conteneste în a ne trimite semnale, în a ne cere sa o re-cunoastem. Atitudinea omului modern variaza între cei doi poli, Respingerea si Acceptarea. Dupa cum afirma Evdochimov în Iubirea nebuna a lui Dumnezeu, umanitatea e situata „dincoace de misterul divin” (Ed. Anastasia, p. 15), de aceea nevoia de a-l descifra, disperarea de a merge pâna la capatul cunoasterii Lui îl motiveaza pe om în toate gesturile sale creatoare.
Spre deosebire de Tulburatoarele descoperiri ale harului, carte scrisa de Yancey cu câtiva ani înainte, unde, în ciuda eterogenitatii exemplelor, exista o coerenta în argumentare, cartea Zvonurile altei lumi este hiperproteica în expunerea exemplelor, putem sesiza chiar o citatomanie auctoriala si o referentialitate debordanta – fara a fi neaparat stiintifica, respectiv, nu exista trimiteri exacte, note de subsol la fiecare maxima pomenita – care-i lasa lectorului sentimentul unei incoerente funciare. Paradoxal, într-un astfel de tip de discurs, cititorul nu este fortat sa înceapa cu începutul. Poate începe de la mijlocul cartii, ba chiar de la sfârsit, mesajul este acelasi si nu are cum sa-l rateze.
Ceea ce ne intriga în aceasta carte a lui Yancey este eterogenitatea argumentelor. Alaturi de versetele biblice, sunt asezate argumente din mistica hasidica (v. Isaac Luria, p. 51), Gandhi si Martin Luther King Jr. (p. 70) sunt deopotriva exemplari, la fel, Pierre Teilhard de Chardin si apostolul Pavel, citatele din Nikos Kazantzakis alterneaza cu cele din Simone Weil. Sergiu Celibidache (pp. 54-55), genialul dirijor român, care a optat pentru budism, este pomenit de doua ori, însa lectiile sale sunt extraordinare. Exista o impresionanta forta de exemplaritate la oameni care nu au nimic sau aproape nimic în comun cu crestinismul. Cum ne raportam la exemplul lor? Ceea ce ne propune Yancey este de fapt a cerceta toate lucrurile si a pastra ce este bun? Evidente si cautare…
