Scrieti propriul comentariu la una din cartile noastre si
primiti CADOU o carte la alegere.
Aveti cumva în minte o carte, un subiect
sau un autor care credeti ca ar merita atentie în vederea publicarii?
Va rugam sa ne scrieti, vom studia cu atentie
sugestiile dumneavoastra.
In
pregatire
Doubt in Perspective, Alister McGrath
The Teenage Q & A Book, Josh McDowell si Bill Jones
Fraţilor, ce-i de făcut când avem înaintea ochilor un best-seller cu pretenţii de adevăr (vorbim aici de Codul lui da Vinci, semnat de Dan Brown), o carte care a bătut toate recordurile în materie de vânzări, care e citită şi comentată de mai toţi prietenii din jur, care va fi curând indecent de celebră pentru că va fi ecranizată la Hollywood cu Tom Hanks în rolul principal, şi care, IA FIŢI ATENŢI, zice, printre alte gugumănii, că Isus Hristos a fost căsătorit cu Maria Magdalena, că au avut un copil şi pe deasupra, mai dă şi cu tifla la tot creştinismul afirmând că Isus a fost un profet extraordinar, dar altfel un simplu muritor ca noi, un biet om? Să nu te enervezi? Să stai cu mâinile-n sân? “Codul spart al lui da Vinci” e izvorât din această revoltă de-a repune lumea în matca ei, sau altfel spus: aţi citit povestea, doriţi şi adevărul? 200 pag.
Era de asteptat ca o carte cum e cea a lui Dan Brown – Codul lui da Vinci – (care prin dezvaluirile sale si-a propus daca nu sa submineze, macar sa zgâltâie din temelii edificiul Bisericii), sa atraga nu atât negarea ei, ci mai cu seama contracararea mesajului. În acest ultim sens, aducem în discutie cartea lui James L. Garlow si Peter Jones, Codul spart al lui da Vinci, Editura Aqua Forte, Cluj- Napoca, 2005. Din lectura cartii lui Brown, stim ca aceasta e structurata pe doua paliere: 1. la nivelul actiunii, sepoate vorbi de un policier, ale carui personaje se afla în cautarea ucigasului custodelui de la Muzeul Luvru – Jacques Sauničre – si a Sf. Graal; 2. la nivelul codului, sesizam referirile la „sacrul feminin”, care pun în penumbra „codul” instituit de Iisus Hristos.
Cartea lui J. L. Garlow si P. James se adreseaza „celor care îsi pun acum întrebari în legatura cu tot ce au învatat despre Iisus” (p. 12). De asemenea, autorii si-au propus descifrarea „codului”, al carui mesaj – cred cei doi condeieri – a fost diseminat de Brown de-a lungul naratiunii. De retinut ca si cartea lui Garlow si jones e realizata pe doua niveluri: 1. discutiile celor trei prieteni: Jen, Carrie si Evan în jurul subiectului cartii lui Dan Brown; 2. explicarea acelor pasaje controversate din romanul Codul lui da Vinci.Daca Jen este adepta „sacrului feminin” si tine cunostintelor un fel de prelegeri, în camera ei despre acest „subiect”, dupa mai multe discutii cu Evan si dupa ce va fi asistat la o prelegere a acestuia, tinuta la biserica, referitoare la Crucea pe care a fost rastignit Iisus, devenita prin sacrificiul Sau punte între Dumnezeu si oameni, ezitanta Carrie se va simti ca oaia ratacita de turma: „…în acel moment, i se paru ca aude pe Cineva care îi spune: “Bine ai venit acasa!”.” (p. 175).
Fiecare din cele zece capitole ale Codului spart… are ca nucleu trei, patru consideratii din romanul lui Brown, carora Garlow si Jones le dau turnura unor supozitii. Bunaoara, Codul lui da Vinci – se spune „se raporteaza inexact la conceptiile Bisericii timpurii în ce priveste sexualitatea.” Pornind de la ideea ca prin romanul lui Brown adeptii sexului lipsit de prejudecati urmaresc „încuviintarea nesperata ca oamenii sa-si poata satisface toate dorintele, fara a-si asuma nici o obligatie si fara a se mai teme ca vor fi trasi la raspundere” (p. 22), autorii Codului spart… îsi explica astfel popularitatea cartii de care ei se ocupa.
Totodata, Codul lui da Vinci acrediteaza ideea ca daca pagânismul a stiut sa aprecieze valoarea femeii, crestinismul s-a afirmat antifeminin. Opinia contestatarilor Codului lui Brown se bazeaza pe textul biblic: Vechiul si Noul Testament au, dimpotriva, o atitudine reverentioasa fata de femeie, proslavind-o (cf. p. 46-53).
Profesorul de simbolistica religioasa, protagonistul romanului Codul lui da Vinci – Robert Langdon – acorda o deosebita atentie si credibilitate textelor gnostice de la Nag Hammadi, descoperite în 1945, care vorbesc doar de latura umana a lui Iisus si trec sub tacere divinitatea Acestuia. Langdon considera ca natura divina a lui Iisus ar fi fost impusa prin Sinodul de la Niceea, când din ratiuni politice, împaratul Constantin „i-a manipulat pe anumiti episcopi sa “voteze” adevarul de credinta al divinitatii lui Iisus.” (p. 66). În lumina adevarului istoric, Garlow si Jones opineaza: „Sinodul de la Niceea a avut loc la numai paisprezece ani dupa ultimele persecutii ale crestinilor, sub împaratul Galeriu. Episcopii Bisericii nu si-ar fi îngaduit niciodata sa compromita jertfa de sânge a atâtor frati crestini.” (p. 68). Daca Iisus ar fi fost un impostor si ar fi pozat într-un ins ce-si aroga meritul martirajului – ne întrebam noi – cum de n-a aparut timp de 2000 de ani adevaratul Mesia, care sa împlineasca profetiile Vechiului Testament? Mai mult, „Ce l-ar împinge pe un om “cumsecade” sa se lase osândit? – se întreaba, la rândul lor, Garlow si Jones. Daca Iisus n-a crezut despre Sine ca este divin, de ce nu si-a marturisit impostura, evitând calvarul?” (p. 65).
Conform afirmatiilor unui alt personaj al cartii lui Brown – Leigh Teabing –, Biserica a urmarit sa compromita reputatia Mariei Magdalena, confectionându-i imaginea unei prostituate, iar pretinsa casatorie a acesteia cu Iisus ar fi fost „un fapt dovedit istoric”. Însa, Garlow si Jones sunt de parere ca niciuna din cele doua ipostaze denaturate de Teabing, sub care Maria Magdalena ar fi fost „gratulata” de Biserica nu-si are vreo marturie istorica. (p. 84).
În primul capitol al cartii lor, Garlow si Jones declara sus si tare: „credem în Sf. Graal” (p. 14), dar nu dau vreo alta lamurire. Abia în capitolul al cincilea se reia aceasta problematica, folosindu-se mai întâi o negatie: „…Sf. Graal nu are nimic de a face, precum ar vrea Brown sa credem, nici cu Maria Magdalena, nici cu urmasii ei.” (p. 87). Apoi, afirmatia – fara o sustinere documentata – ramâne la nivelul unei simple speculatii: „…acest Sf. Graal nu se reduce la o realitate biologica ori etnica (…); el reprezinta mai curând partasia multiculturala, globala, spirituala a tuturor pacatosilor iertati (…) cei carora li se daruieste iertare, prin sângele lui Iisus sunt cu adevarat Sf. Graal.” (p. 87-88).
Sa apreciem onestitatea celor doi autori, când recunosc: „Cartea noastra nu cauta sa justifice greselile (…) celor care, în trecut, au mânjit imaginea Bisericii.” (p. 170). De asemenea, pentru ca romanul lui Dan Brown pune între paranteze continutul Bibliei despre dumnezeirea lui Iisus si propune „o istorie a neîncrederii” (p. 107), prin Codul spart.., cei doi autori au dorit ca sa alunge din sufletul si cugetul cititorilor îndoiala cu privire la adevarul biblic.
Prof. Dr. Const. Miu
Ciprian Sturz
Romanul lui Dan Brown iti transmite acel spirit care mobilizeaza launtricul al romanelor cavaleresti, de capa si spada, in genul celor scrise de Michel Zevaco, Al. Dumas-tatal, Paul Feval. Dar dincolo de mesajul acestora, nobil (binele invinge intotdeauna), mobilizator si moralizator, din romanul lui Dan Brown razbat umbrele unei zone esoterice, plina de ocultism, care se intinde pana la granita lumii de dincolo si care face parul constiintei sa se zbarleasca: dar daca... e adevarat?
"Codul spart al lui Da Vinci" are pe langa meritul de a demonta intriga facila a lui Dan Brown, intretinuta de veleitatile lui initiatice, acela de a fi foarte bine scris, articulat si documentat - o veritabila replica!(avand si meritul de a aparea inainte de a se raci tiparul romanului brownian). Raspunde punctat si credibil la fiecare asa-zis mister si ritual denaturat sau escamotat de Biserica, dupa cum sustin Brown si acolitii sai, de-asemenea distruge orice sincretism cu religiile pagane.
Am lecturat aceasta carte de pe pozitia unui crestin care stie in Cine se-ncrede, dar chiar daca as fi avut indoieli ( dubito ergo cogito), aceasta carte m-ar fi convins cu siguranta de esenta pur fictiva a elucubratiilor lui Dan Brown.
