 |
|
|
Citeste editorialul:
Curaj! Rasfoieste!
|
Statornica fagaduinta, Dr. Richard Lee |
Ati simtit vreodata ca sunteti parasit de Dumnezeu, ca necazurile va iau viata în stapânire si ca totul scapa de sub control? V-ati întrebat vreodata unde se ascunde Dumnezeu tocmai când aveti cea mai mare nevoie de El? În cartea sa, dr. Richard Lee încearca sa ofere raspunsuri practice la astfel de întrebari aparent fara iesire - raspunsuri care sa reflecte nu doar o constientizare si o întelegere a ispitelor si framântarilor modernitatii, dar si o maxima încredere în forta adevarului revelat de Scriptura.
Într-o lume în care promisiunile încalcate au devenit pâinea cea de toate zilele, autorul îsi îndreapta cititorul catre Acela al carui Cuvânt este vesnic neschimbator si actual - Dumnezeu Cel Atotputernic. Cartea Sa, Sfânta Scriptura este cea care ne învata principiul activarii propriei noastre credinte ca raspuns la fagaduintele Sale statornice. Folosind experiente din viata de zi cu zi, precum si exemple din vietile unor mari personalitati ale credintei, dr. Lee le reaminteste cititorilor sai ca Dumnezeu reabiliteaza si rascumpara pe toti aceia care din strafundul amaraciunii cer, cu inima curata, ajutor de sus si se încred în promisiunile Lui.
14/21 cm, 175 pag.
12 lei
|
| |
Comanda | Adauga o recenzie |
|
Mesaje de la cititori:
Silvian Guranda
Bolnav... de multa vreme, nimeni nu stie bine ce poate fi... Durerile sunt cumplite si dincolo de ele vijelia gandurilor ce-mi spulbera sufletul in mii de trairi, ca o haotica invartejire peste sahara de gheata a inimii mele prea ingrozite de suferinta... Lupt sa dorm una, doua, poate uneori chiar trei ore pe noapte... Rastignit pe patul de suferinta, ma intreb daca nu cumva acesta e finalul... Si totusi sunt prea tanar pentru a suferi trecerea de la eu la obiect. Si totusi sunt la capatul puterilor... A doua zi ma rup bucati ca sa ajung la serviciu... Familia, painea cea de toate zilele...
Si primesc de ziua mea, in miez de iarna, cu dedicatii multe, unele chiar pline de simpatie si licarind a simpatie, o carte ce pare ca ar vrea sa-mi promita ca mai exista o cale de scapare din iadul coborat in trupul meu si, totodata, in viata alor mei. Sorb cu nesat cuvintele, parca predestinate, de pe coperta a doua: "Ati simtit vreodata ca sunteti parasit de Dumnezeu, ca necazurile va iau viata in stapanire si ca totul scapa de sub control? V-ati intrebat vreodata unde se ascunde Dumnezeu tocmai cand aveti cea mai mare nevoie de El?" Urlu din toti rarunchii disperarii: "Daaaa! De mine e vorba! Unde esti, Tu, Nevazutule? Mai esti?!"
Sa citesti o carte, rupt de dureri, iata un lucru deloc lesne. Dar luminita aceea, speranta ca poate mai exista o solutie, ca poate trebuie sa scormonesc dupa ea printre filele cartii asteia, ma tine... Sa incep cu finalul? Sa sfarsesc cu inceputul? Obosesc, las cartea sa-mi pice din mana... Groaza si bezna... viitorul a fost ieri, azi e judecata de apoi... Pentru mine. Si din nou, fulgera de undeva, din adancuri, vointa de a trai, de a lupta, de a fi, de a mai fi... pentru mine, pentru cei dragi... Toti imi sunt acum dragi! Toti, viata! Si din nou cartea. Ce efort s-o mentin inaintea ochilor, toate ma dor, ma frang de durere... Mintea e singura, inima s-a rupt din locul ei si se zbate in colivia durerilor, trupul tot mi-e zdrelit - asa e oare pe cruce? - dar citesc, citesc cu jar, vreau sa aflu, sa stiu, da, mai ales sa stiu ca pot spera, ca Cerul nu e totuna cu cosmosul pustiu si infiorator de tacut, iar Dumnezeu nu e o iluzie de mult pierduta... Mai esti azi? Mai esti? Undeeee?! De ce ma lasi? De ce?!
Lucruri adevarate, spuse decent, justificate scriptural si mai ales de un scolasticism exasperant de bine articulat. Atat de neputincios, insa, in fata suferintei!... Porunci bune, sfaturi destepte, imperative categorice: "Descoperiti scopul lui Dumnezeu" - ce nebunie sa cauti rost suferintei! "Concentrati-va asupra prezentului" - asta da, de asta am nevoie, asta fac, da, lupt cu boala asta nestiuta, cu batranetea sosita prea devreme, cu moartea care e capatul... o sfarsim prost, viata se sfarseste prost, nu-i asa? Prezentul e totul, totul e in prezent, nicicand nu a fost altfel, si de aici nu putem fugi nicunde... "Prizonieri suntem pe viata / Pe-o planeta ratacita / Si adancul ne-nconjora / Ca o mare nesfarsita..." Durerea e intotdeauna aici si acum. Dar si viata! De ne-ar fi viata, n-ar fi nici durere! Acum, aici. Si cartea, si ea vorbeste tot acum, si aici... Si omul asta, autorul, nu e om, e - caut un cuvant sa-l desfiintez cat mai elegant - e pedagog! - imi spune ce sa fac, dar nu-mi zice nimic despre prea omenescul cum sa reusesc sa fac, cum sa fiu in stare, cu sa pot ceea ce nu pot! Ma simt depasit de soarta si nimeni si nimic nu-mi vine in ajutor! Singuratate - destinul suferintei, gand inspinat...
Carti... le-am iubit... pe asta o urasc! Cum, eu?! Da, o urasc! Poate nu cartea, ci omul, acest mult prea normal, prea sanatos si mult prea echilibrat scriitor care, de la biroul sau confortabil citeaza experiente de ale unor personaje prea vechi, chiar mitice as indrazni sa spun, dintr-o alta Carte, fara sa fi trecut deloc prin focul vietii lui Textul. Unde iti e boldul, autorule?! Ai innebunit de atata stiinta, de atat de putina suferinta, de prea putina ta forta de rosti! Tu spui, mereu spui ce scrie intr-o alta Carte, dar n-ai curajul sa-mi spui: "uite, atunci, acolo, in viata mea s-a implinit cutare lucru, tot asa cum Atunci, Acolo, Altora li s-a intamplat asa cum stim ca sta Scris.
Si dintr-o data simt ca trebuie sa fiu eu, ca nu ma pot conforma nici unui model, ca trebuie sa las daimonul interior sa tasneasca in verb: statornica mea fagaduinta e sa va scriu adevarul, despre carte si despre Cartea ei, sa ma rostesc asa cum ma descopar: tradat, parasit, scarbit de boala si nadajduind impotriva oricarei nadejdi ca, poate, ca poate totusi Cartea, poate macar ceva din ea, e adevarat! Scrieti carti, carti despre carti, publicati-le cat vreti de mult! Iar eu o sa va scriu adevarul despre viata, o sa va scriu despre cartea mea pe care o doresc inca neterminata de citit - e statornica mea fagaduinta. Neplagiata. Cititi-o! Cititi-le!
Elena Andrei
In lipsa unui stil antrenant care sa ne imbie la citit, "Statornica fagaduinta" prezinta idei interesante, alaturand personajelor biblice, oameni din zilele noastre, care trec prin diferite probleme. Temele abordate cuprind necazurile, vinovatia, obisnuinta, ispita, ingrijorarea, teama, mania si amaraciunea, autorul oferind sfaturi practice pentru renuntarea la dependente, la remuscarile pentru pacatele de mult iertate, la teama nesanatoasa de ziua de maine, la comportamentul invatat al maniei, la amaraciunea care otraveste sufletul.
Iertarea este raspunsul la suparare, iar increderea in Domnul, la teama si ingrijorare. Autocompatimirea este expresia egocentrismului. Ispita nu este pacat, ci cedarea in fata ei. Nu conteaza lungimea, multimea cuvintele, elocventa rugaciunilor, ci puterea lor. Cel mai adanc ne ranesc oamenii pe care ii iubim cel mai mult si este o tragedie sa ne petrecem viata urandu-i pe cei pe care ii iubim cu adevarat. Gandul imbolnavirii nu este intelept sa ne inspaimante, pentru ca toti trebuie sa murim de ceva. Ca un invatator biblic sarguincios, Richard Lee isi da silinta sa ne faca sa pricepem adevaruri de baza, pentru a ne corecta pana nu e prea tarziu.
|
| |
|
|
|
